Zâmbet de Crăciun

Am răspuns cu „Da, pot eu să fac asta!” într-o situaţie în care aparent nu eram vizată. Se spune că gândul care îţi vine în primele 7 secunde legat de o anumită situaţie este intuiţia ta.

Ca de aproape fiecare dată, şi acum m-am lăsat condusă de partea aceea din mine care se cheamă suflet, ştiind şi simţind bucuria de a putea contribui la împlinirea unui vis. De fapt, a mai multor vise, pentru că aveam să fiu o interfaţă între cei ce dăruiesc şi cei ce primesc, un Înger de Crăciun sau o mică Zână a Crăciunului. (Mi-au plăcut întotdeauna poveştile. Cu siguranţă de aceea şi pătrund de fiecare dată în lumea lor fără ezitare, mai ales atunci când este vorba de copii.)

Aşa am intrat în legătură cu cei care au pus bazele unui proiect prin care cei care au un pic mai mult dau celor care au mult prea puţin. În mod concret, aşa a început colaborarea cu 1st Criber.

Urmează să strângem scrisori ale copiilor – mai puţin favorizaţi de soartă – către Moş Crăciun, să i le dăm acestuia, Moşului, şi-apoi să mergem cu sacul plin de daruri acolo unde scrisorile o cer. Minunaţii copii fac parte dintre aceia la care Moş Crăciun va ajunge cu siguranţă pentru că o merită şi pentru că viaţa nu i-a dăruit cu prea multă avuţie materială. E cert că Moşul ajunge oriunde este chemat şi la oricine a fost cuminte, dar la ei, la aceste suflete frumoase, care ştiu ce este lupta de supravieţuire, el vine cu şi mai mare dăruire prin mesagerii lui, care suntem noi.

Am mers odată într-un sat din Basarabia, un sat în care oamenii, deşi lipsiţi de multe elemente ale unui confort minim, erau totuşi senini şi blânzi. Aş putea spune chiar că erau fericiţi. Cineva din grupul cu care mersesem acolo l-a întrebat pe unul dintre săteni cum se face că, deşi sunt atât de săraci, ei pot fi atât de luminoşi. Răspunsul ne-a uimit în egală măsură pe toţi. Săteanul ne-a spus atât de simplu: „Noi nu suntem săraci, doar că nu avem bani!”

Fac această paralelă tocmai pentru a sublinia că cei care au mai puţin din punct de vedere material au mult mai mult din punct de vedere sufletesc. Şi ştiu să se bucure de darul vieţii care le animă existenţa şi de lucrurile mărunte, cărora le acordă importanţă, crescându-le astfel valoarea.

Gândeşte doar o clipă, Om Bun, tu, cel care interacţionezi cu cele scrise aici, şi vezi pe tine cu ce te-a dăruit viaţa mai mult. Şi dacă partea materială îţi permite, bucură-ţi sufletul cu plus valoarea darului tău către cei care aşteaptă un semn că Moş Crăciun nu i-a uitat. Poţi fi şi tu un Spiriduş al Moşului! Vei surprins cât de modeste sunt cererile acelor suflete de copii! Ei sunt atât de puri şi permit să se lase impresionaţi de lucruri mărunte, colorându-şi copilăria cu frânturi de curcubeu ce strălucesc în zâmbete de o sinceritate absolută.

Eu strâng scrisorile lor către Moş pentru că şi eu cred în spiritul fantastic al Crăciunului. Adun laolaltă bucuria aşteptării şi a dăruirii deopotrivă. Şi ştiu că zâmbetul are să fie prezent pe chipurile celor ce vor primi darul Moşului, dar şi pe chipurile celor ce fac posibilă împlinirea dorinţelor acelor suflete inocente de copii care scriu răvaşele.

Fii dăruitorul unui ZÂMBET DE CRĂCIUN!

Stă în sensibilitatea sufletului tău să faci acest gest. Poţi să contribui la sporirea bucuriei, aducând o rază de lumină în viaţa lor, a micilor copii care stau în umbra unor ferestre – de cele mai multe ori gri – aşteptându-l pe Moş Crăciun.

Împreună putem împlini vise. Vise mici pentru suflete mari. Fii şi tu ZÂMBET DE CRĂCIUN!

(semnează: Gabriela, Zâna Moş Crăciunului ♥)