Despre stingerea organizată a incendiilor pe teritoriul de astăzi al României există dovezi încă din timpul Daciei romane, însă instituția pompierilor este atestată la mijlocul secolului al XVIII-lea prin „steagurile de foc” din București și Iași. În acele timpuri tehnologiile erau rudimentare și eficiența în stingerea incendiilor era scăzută comparativ cu timpurile moderne.
Astăzi, posibilitatea de a preveni, controla și stinge incendii este net superioară. Un amănunt foarte important în acest proces este rezerva de incendiu. Aceasta presupune o cantitate de apă special dedicată stingerii incendiilor care este stocată și pusă la dispoziția pompierilor sau a voluntarilor, fiind disponibilă non-stop. Pentru a avea permanent o rezervă de apă antiincendiu este necesar un rezervor dedicat.