Depăşeşte-ţi limitele – episodul 8

    Atinge ȚINTA
    Proiectele au aspectul unei povestiri: introducere, cuprins și încheiere. Astăzi a venit momentul ultimei etape din proiectul “DEPĂȘEȘTE-ȚI LIMITELE“, un proiect dedicat vouă, tinerilor din România, un proiect menit să vă arate că lucrurile sunt posibile, chiar și atunci când aparențele arată contrariul. Important este să îți ATINGI ȚINTA.

    “Am ajuns la final. Am acumulat oficial 325 de kilometri. Dacă luăm în calcul și distanțele parcurse prin localitățile de pe traseu, cred că am depășit 350 de kilometri de mers pe jos. Sunt într-un loc dedicat cazării pelerinilor, ce îmi oferă un superb peisaj panoramic asupra localității. Îmi ascult gândurile, privind orașul de sus. Astăzi, am avut plăcuta surpriză de a fi deconspirat. Din grupul care s-a format adhoc în ultimele zile, face parte și o doamnă din Spania. Aceasta a avut curiozitatea de a căuta pe internet cuvântul “cribernet” prezent pe tricourile și fanioanele noastre. A găsit serialul nostru, l-a tradus cu “google translate” și l-a împărtășit tuturor. Toată lumea ne-a felicitat pentru proiectul nostru, dedicat tinerilor. Un moment de solidaritate, un moment în care toți ne-au spus că se bucură că au fost, involuntar, parteneri ai acestui plan.

    el-camino-cristian-berbece-final

    Mulțumirea este foarte mare, satisfacția reușitei îți dă aripi… deși, finalul a fost apoteotic. Este ca la cursele de cai, unde se spune că la final toată lumea aleargă. Doar că aici, fiecare aleargă pentru el/ea. Finalul concret, momentul care a marcat punctul de sosire este unul încărcat de emoție. Oamenii plâng, sunt epuizați și înlăcrimați. Este un amestec de fericire și bucurie ale reușitei și regret că totul a ajuns la sfârșit. Ultima linie dreaptă a pelerinajului este o pantă. Când o cobori, ți se dezvăluie un oraș întreg dedicat pelerinajului, dedicat experienței “EL CAMINO”. Este un oraș construit pentru a găzdui pelerini odată la 5, 6 sau 11 ani, un oraș care se umple de pelerini ce îl sărbătoresc pe Sfântul Iacob. Am dorit să merg direct la catedrala dedicată acestui sfânt și a trebuit să mai merg 4 kilometri pentru a o descoperi. Aici a fost momentul în care toți cei din grupul nostru, am conștientizat finalul călătoriei. Am plâns cu toții, am simțit acel amestec de sentimente contradictorii de care vă spuneam ceva mai devreme. Un moment superb, un moment încărcat de emoție.

    Am realizat un lucru foarte interesant. În ultimii kilometri ai pelerinajului, mi-am dat seama că de fapt, “EL CAMINO” ne-a ales pe noi. Ne-a adus împreună pe toți cei care puteam fi compatibili sufletește și intelectual. Ne-am împrietenit având același scop împreună și, în aceeași măsură, un scop individual. Când am ajuns la final, când am conștientizat că am terminat “EL CAMINO“, am fost cuprins de tristețe. Era momentul în care realizam că s-a terminat. Acum vin întrebările: cu ce am rămas, ce am realizat aici, cine sunt eu din acest moment, cum m-a schimbat “EL CAMINO“? Cu siguranță voi face o analiză și voi afla răspunsurile!

    În altă ordine de idei, acest pelerinaj mi-a arătat cât de privilegiați suntem ca nație, ca popor, ca țară. Am întâlnit pe traseu un pelerin care locuiește acum în Tenerife. El este originar din Venezuela. O țară în care a avut multe probleme, a fost aproape de finalul vieții, a fost urmărit, împușcat, a avut parte de viață dură într-o țară în care răufăcătorii și răpirile sunt la ordinea zilei. Pentru el bucuria de a duce o viață liniștită, fără stresul de a ieși pe stradă, este nemărginită. La noi viața este mult mai liniștită, avem o societate cu mult superioară multor locuri din lumea aceasta. Ar trebui să vedem acest lucru. Ar trebui să ne dăm seama de semnificația libertății noastre. Aceasta a fost o altă lecție pe care am învățat-o aici.

    Și iar îmi aduc aminte de cei 350 de kilometri parcurși pe jos… Nu realizez că am reușit să fac așa ceva, să merg atât de mult, să văd lumea de jos în sus. Mi-am dat seama că există o viață națională “underground” în fiecare țară. Dacă nu cobori cu picioarele pe pământ, la propriu, nu o vei descoperi. Interesant este că această viață îți arată adevărata față a poporului respectiv, acolo găsind chintesența nației respective. În plus, cunoști oameni noi, îți faci prieteni noi… Acest proces al socializării devine un fel de “drog”. Îți dorești să-i ai, fiind materializarea definiției lui Aristotel: OMUL ESTE UN ANIMAL SOCIAL! Lumea vrea să descopere locuri noi și, în special, oameni noi. Se crează o energie care adună oamenii ce trebuie să fie împreună. De asta spuneam că “EL CAMINO” ne-a ales pe noi.

    cristian-berbece-el-camino-ultimul-episod

    Gândindu-mă la oamenii pe care i-am întâlnit aici, mi-a venit în minte modul în care i-am cunoscut. Este acel moment care m-a marcat prin simplitatea lui, dar și prin importanță. În fiecare seară, după mulți kilometri de mers pe jos, cauți un loc în care să mănânci, să te odihnești, să te relaxezi etc. Întotdeuna soluțiile apăreau şi simțeam cum se materializează gândul. Parcă cineva asculta și îmi oferea rezolvarea. Același lucru l-am trăit și în timpul mersului, când uneori eram confuz asupra traseului. Apărea mereu cineva care îmi ghida pașii. Aceștia erau cei care aveau să-mi devină, în final, prieteni. Nu aveam nici un fel de așteptări, dar lucrurile veneau de la sine. Parcă era un plan pe care nu-l știam și îl descopeream cu fiecare pas pe “EL CAMINO“. Era materializarea proverbului românesc, “CE-I AL TĂU E PUS DEOPARTE“. Foarte important este să știi să te bucuri de ceea ce primești. În felul acesta, lucrurile obținute te vor mulțumi și vor fi exact ce-ți trebuie în momentul respectiv. Acest fapt a fost o adevărată revelație pentru mine. A fost puterea divină pe care am simțit-o pe întreg parcursul pelerinajului.

    Din această experiență am învățat un lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă și tinerii noștri: foarte multe lucruri se pot realiza, dar trebuie să vrei, trebuie să începi de undeva, trebuie să faci primul pas. De la gând la faptă este doar o secundă. Este acel moment care transformă lucrurile din “gând” în “realitate”. De asemenea, am învățat că zâmbetul pe buze înseamnă foarte mult. Este limbajul universal. Câștigi enorm cu un zâmbet, și poți privi lucrurile cu mult optimism.

    Încerc în mintea mea să fac un exercițiu pentru a afla care sunt cele 3 lucruri (locuri, edificii etc.) care ar defini “EL CAMINO” 2015. Mă pot opri la 3 localități definitorii: Fonsagrada, Lugo și Santiago, trei orașe în care m-am simțit extraordinar. Toate locurile prin care am trecut erau frumoase, fiecare în felul său, dar acestea trei parcă au ceva aparte. Dacă aș încerca să definesc experiența “EL CAMINO” într-un singur cuvânt, aș spune “SOCIALIZARE”. Pe locul doi aș alege “CONCENTRARE”, iar pe trei “ÎNVINGĂTOR“.

    el-camino-final

    Am ajuns la finalul unui proiect care mi-a dezvăluit că totul este posibil. Dragi tineri români, totul începe cu dorință. Trebuie să-ți propui să ajungi la destinație. Alegeți OBIECTIVE, realizați PLANURI, gândiți-vă la tot ce ar putea apărea NEPREVĂZUT. Includeți aceste lucruri în planul vostru. În felul acesta ATINGI ȚINTA, ne-a relatat Cristian Berbece, președinte fondator al companiei 1st Criber România.

    Totul a început cu un gând. Primul pas a fost făcut atunci când gândul s-a așternut pe hârtie. Planul avea necunoscute. Acestea s-au materializat în posibile erori, dar erau luate în calcul. Nu vă irosiți TINEREȚEA! Alegeți-vă scopul, stabiliți-vă mijloacele, așteptați-vă la neprevăzut și porniți să vă ATINGEȚI ȚINTA!

    Lasă un comentariu:

    Distribuie acest articol.

    Distribuie acest articol prietenilor și cunoscuților tăi.