Mircea Hârţăscu – Director Producţie Criber Nautics

    Reporter: Ce înseamnă să fii producător român de ambarcațiuni?

    Mircea Hârțăscu: Să fii producător de ambarcațiuni în ziua de azi implică foarte multe. În primul rând, trebuie să educi piața, pentru că la noi doritorii de ambarcațiuni nu au absolut nicio educație în această direcție. Ei nu știu ce să aleagă pentru nevoile lor și nu cunosc opțiunile pe care le au. Din aceste motive majoritatea iubitorilor de bărci se orientează către piața second hand. Piața românească de ambarcațiuni sau producătorii români de ambarcațiuni, mai bine spus, au lăsat standardele foarte jos, din punctul meu de vedere. S-au plafonat și  au direcționat o mare, foarte mare parte dintre potențialii clienți către această piață de second hand. Este foarte greu să răzbați într-un astfel de tablou. Noi abia acum începem să scoatem capul. Am demonstrat că putem, am demonstrat că avem capacitatea de a oferi bărci cu un grad foarte înalt de finisaj, la prețuri foarte apropiate de cele second hand. Tot ce trebuie să facem mai departe este să populăm această idee și cu siguranță vom avea și succes.

    mircea-hartascu-criber-nautics

    Reporter: Anul acesta ai participat pentru prima dată la Salonul Nautic Internațional București. Povestește-mi despre experiența ta la eveniment.

    Mircea Hârțăscu: Personal mai văzusem târgul acesta de vreo șapte sau opt ori înainte, ca vizitator. De asemenea, ca expozant am mai avut experiență de la alte târguri, pe alte produse și pe alte domenii. Deci experiența mea ca vizitator la Salonul Nautic este mare. De fiecare dată în care vizitam expoziția mă gândeam cum ar fi să expun și eu. Anul trecut am fost ca vizitator și asta m-a făcut să-mi doresc mai mult să merg ca expozant. Văzând și nivelul târgului eram perfect conștient că pot face o impresie bună, lucru pe care l-am şi făcut de altfel, zic eu.

    În prima zi de expoziție eu am lipsit, nu am putut să fiu acolo să iau pulsul. Cu o seară înainte de începerea târgului, când am terminat cu amenajarea standului, colegii mei erau agitați, erau panicați, nu știau cum va fi în prima zi. Eu îi linișteam spunându-le să stea cuminți că nici nu vor avea de treabă, dacă vor avea patru-cinci vizitatori la stand și aceia vor veni doar așa, ca la muzeu, nu vor fi vizitatori direct interesați. A doua zi, eu fiind plecat, vreau să spun că îmi suna telefonul din cinci în cinci minute cu impresii foarte bune din partea colegilor. A treia zi am intrat și eu în atmosferă. E înălțător să vină oameni și să-ți laude efortul și munca depusă. Feedback-ul venit din partea celor care ne-au vizitat standul a fost extraordinar. Toți ne-au felicitat. Majoritatea celor care se opreau nici nu credeau că bărcile sunt făcute de noi. La nivel am demonstrat, afirm fără reținere, că suntem cei mai buni producători de ambarcațiuni din România. Nimeni nu ajunge la nivelul de calitate pe care îl oferim noi ambarcațiunilor. În concluzie, feedback-ul la Salonul Nautic a fost unul încurajator. Practic mie mi-a dat aripi, m-a făcut să visez mai departe. Cu siguranță nu am intenția să mă opresc aici cu ambarcațiunile!

     

    R: Ți-ai dorit de foarte mult timp să participi la expoziție. Ce sentimente te-au încercat când ai aflat că acest lucru va fi posibil?

    M.H: Prima dată am avut un sentiment de bucurie, de foarte mare bucurie, după care am început să-mi pun întrebări cu privire la modelele de bărci, cu privire la timpul de execuție: oare cum va fi, ne vom ridica la nivelul așteptărilor ș.a.m.d. După care m-au cuprins sentimente de panică. Pe măsură ce am început să lucrăm la bărci și se apropia termenul limită, m-au încercat, așa cum ziceam, sentimentele de panică. Iar în final, după ce le-am vazut efectiv expuse, m-a cuprins o bucurie și o mândrie de nedescris.

     

    R: Cum au decurs pregătirile pentru Salonul Nautic?

    M.H: Pregătirile au fost destul de dificile, pentru că noi ne-am prezentat la târg cu niște bărci care au avut modificări față de modelele standard. Cu ocazia expunerii la târg mi-am dorit să îmbunătățesc modelele de bărci și atunci a trebuit să facem câteva modificări, care au presupus, în primul rând, modificarea matrițelor. Din aceste motive pregătirile au durat destul de mult. Cum am reușit să ne încadrăm în termene? Cu voință. Când îți dorești, când ai pasiune, nici nu mai simți cum trece timpul, nu-ți mai dai seama când este 12 sau 1 noaptea, nu mai realizezi că ai muncit 12 sau 14 ore în ziua aceea. Vezi doar ce s-a făcut și ai sentimentul acela de împlinire. A fost greu, dar a fost frumos, nici nu am simțit când a trecut timpul!

     

    R: Timpul de execuție al ambarcațiunilor a fost foarte scurt, mai era puțin timp până la târg și bărcile nu erau încă gata. Dar totuși ați reușit să plecați la timp cu toate bărcile făcute.

    M.H: Cu două săptămâni înaintea târgului eu aveam… jumătate de barcă, din patru. Dar am reușit. Finalizarea a fost pe ultima sută de metri, tocmai din cauză că a trebuit să aducem multe îmbunătățiri pe care am vrut să le implementez cu ocazia expunerii la târg.

     

    R: Ai mers la expoziție cu o echipă cu care nu ai mai lucrat înainte în această formulă: Florin Crudu de la producție, Otilia Pavăl de la vânzări și Adina Grigoraș cu Florin Muscalu de la marketing. Cum s-au descurcat?

    M.H: Cu Florin de la Producție am mai lucrat. Nu am mai lucrat în această formulă ca echipă, da, e drept. A fost cred că cea mai frumoasă experiență a mea cu lucrul în echipă. În sensul că fiecare a știut ce are de făcut. Cu Adina am avut maxim patru întâlniri de 5-10 minute fiecare. Ea a știut foarte bine ce are de făcut. Au fost doar întâlniri consultative în care am discutat cu privire la aspectul standului, iar ea a știut foarte, foarte bine cum să organizeze lucrurile. Pe partea de producție eu am deja o experiență de 12 ani și știu cum să organizez lucrurile acolo. Cel mai bun lucru în echipă este acela în care nu te vezi zi de zi, și nu stai permanent la discuții cu privire la proiect. Cel mai bun lucru în echipă este acela în care discuți cât mai puțin și lucrurile merg de la sine.

    Eu am știut de la bun început cu cine voi merge la expoziție și am avut încredere totală în absolut toți: în Adina am avut încredere că poate organiza standul, în Otilia am avut încredere pentru talentul ei de vânzător și de bun orator, pe Floran îl știam ca și cunoscător de ambarcațiuni de mai mulți ani, nu am avut nicio emoție din punct de vedere al echipei.

     

    echipa-criber-nautics-2017

     

    R: Nu cred ca vreunul dintre voi a plecat la drum cu gândul că se va întoarce acasă cu toate bărcile vândute. Cum este să te întorci acasă cu standul gol?

    M.H: Când am plecat la drum, de fapt mai înainte de asta, preliminar participării la târg, eu aveam discuții cu Anca Plugaru, Directorul Comercial, și ea mă întreba despre ce ne va aduce participarea la Salonul Nautic, iar eu îi răspundeam că participarea la un astfel de eveniment nu ne va aduce nicio vânzare directă, ci ne va aduce doar notorietate, acesta fiind singurul lucru pentru care noi ar trebui să participăm, pentru că pe noi nu ne cunoștea lumea.

    Pe măsură ce am făcut bărcile și am ajuns cu ele la târg, chiar dacă scopul nostru nu era vânzarea directă, acolo încolțește sentimentul acela, ce frumos ar fi să  vindem măcar o barcă. Îmi doream foarte mult să vând Delphinul 5.5. După aceea a început să-mi încolțească ușor în minte ideea, oare ce frumos ar fi să vindem toate bărcile. Ei, a doua zi de târg mai rămăsese doar Lotca, ambarcaţiune care s-a vândut și ea în penultima zi. Sigur, am sperat, dar nu credeam că se vor vinde chiar toate.

     

    R: Care sunt planurile viitoare pentru Criber Nautics?

    M.H: Planul imediat este să fructificăm cât mai mult din cererea de ofertă pe care am primit-o. Nu aș vrea să mă îmbăt cu apă rece, să mă culc pe o ureche în baza faptului că feedback-ul a fost foarte bun și ne-a apreciat foarte multă lume, pentru că motorul care te împinge înainte este vânzarea propriu-zisă. De aceea, îmi doresc foarte mult să vedem cât mai multe bărci Criber Nautics pe ape, pentru că ele se vor promova singure. În momentul în care sunt puse pe apă, fiecare posesor de ambarcațiune are prieteni, are cunoștințe care o vor vedea și cu siguranță vor mai veni și alți doritori. Pentru moment cam acesta este planul: să începem să valorificăm din punct de vedere economic potențialul nostru, și nu pentru a face profit, ci pentru a ne permite să dezvoltăm modele noi. Visul meu este să mai am cel puțin încă trei-patru modele de barcă. Eu le am în minte, știu cum vor arăta. În primul rând vreau să fructificăm ceea ce avem, ca mai apoi să putem dezvolta și alte modele.

     

    Interviu realizat de Cătălina Timofte, împreună cu Mircea Hârțăscu

    Lasă un comentariu:

    Distribuie acest articol.

    Distribuie acest articol prietenilor și cunoscuților tăi.